Pe cine şi cîte cărări

Pe cine şi cîte cărări

 

Pe cine şi câte cărări las în urmă nu-mi pasă
Trec singur prin lume deşi câteodată m-apasa
Sunt vesel chiar dacă ştiu bine că drumul se înfundă
Voi merge spre zare şi n-are decât să se ascundă.

Refren: Cânt fără să-mi pese ca-i cineva să m-asculte
Îmi place doar toamna,

Când umblu prin frunzele multe
Visez o iubire cum n-a fost şi nu e
Deşi tot mai rece şi singur cărarea mă suie.

Din cărti nu rămân cu nimic nu mă-învaţă
Decăt frumuseţea pădurilor câte-o povaţă
Mi-e sufletul pajişte, inima lunca şi vie
Tristeţile toate din lume mi-s scumpe, să vie.

Când beau din intinderi şi gust din încinse izvoare
Nimic nu mă îmbată mai mult decât umeda zare
De oameni mi-e drag când departe de ei ştiu că unde
Şi unde o mână învinsă de febră se-ascunde.

Dar nu-i nici lumină şi nu-i nici durere prea aproape
De aceea m-aşez lângă ţărmul cu vise şi ape 
De aceea pe cine şi câte cărări las în urmă nu-mi pasă
Şi-mi fac numai mie şi numai cu florile cască.