Acasa toamna
Nici nu mai stiu
Nici nu mai vad
Padurea-i toata un prapad
Mestecenii cu presimtiri
Se zbat in vant ca niste miri
Peste gradini un fum ciudat
Staruie greu ca un oftat
Mama-ntr-un colt zambeste stins
Ca un cires de ani invins
Durerea nu pot sa mi-o strig
Si tac si nu vorbesc nimic
Instrainarea si-a infipt
In piept cutitu-i de argint
Dar stiu c-aceasta tainca grea
O intelege numai Ea
Nici nu mai stiu
Nici nu mai vad
Padurea-i toata un prapad
Toata un prapad